Explozie de culoare pentru mami și bebe

 

Când ar trebui să cumpăr ceva pentru confortul meu sunt uitucă, studiile mă liniștesc și zic că e normal pentru o mamă. De câte ori nu am văzut o bluză frumoasă, o rochiță și am zis: Lasă, că după ce culc copiii intru pe site să o comand.Ți-ai găsit! Ciudat, când îmi propun să cumpăr ceva special pentru copii nu uit sau nu amân atât.

De jumătate de an tot zic că îmi cumpăr și eu colier pentru alăptare, nu știu de ce nu l-am luat mai repede, probabil am avut impresia că e o fiță! Nici pe departe! M-am convins într-o seară când am mers în vizită și Ecaterina mea s-a luptat minute bune cu bebele beneficiar al unui colier superb. S-a lăsat cu lacrimi de crocodil de ambele părți și într-un final a fost nevoită să renunțe în favoarea proprietarului de drept!

De data asta m-am decis repede și l-am primit chiar a doua zi! Minunatul meu colier de la Arome Urbane! De cât tras de păr, rupt de nasturi și scos cercei din urechi m-ar fi scutit! Dar e perfect și acum, măcar nu își mai infige domnișoara unghiuțele în celălalt sân, că se joacă cu colierul! Și ce bine arată! Și ce bine miroase! Mmmm! Lemn de ienupăr! Ecologic și parfumat natural, tocmai bun de molfăit pentru alinarea durerilor de dinți, de studiat minute în șir, învârtit în mânuțe și de învățat culorile!

Înainte să am copiii eram mare amatoare de bijuterii: în special de cercei și coliere, iar când am avut primul copil m-am văzut nevoită să renunț la toate: aveam niște cercei micuți cu care am reușit să îl zgârâi pe Cătă pe față la o porție de drăgăleală, bijuteria mea de suflet, lănțișorul din aur de la mama – agățat și rupt de copii…Acum de când sunt mai mărișori nimic nu scapă negustat și neprobat și îmi stă inima dacă pun mâna pe ceva bijuterii cu pietre care s-ar putea desprinde și înghiți.

Realizate numai din materiale organice și sigure pentru bebeluși, colierele pentru alăptare reprezintă cadoul perfect atât pentru bebeluși cât și pentru mame. Pe cei mici îi ajută să își dezvolte capacitățile motorii prin joacă, în timp ce sunt purtați sau alăptați și le alină durerile provocate de erupția dentară.

O parte din bilele colierului sunt îmbrăcate în fir subțire din bumbac croșetat ceea ce le face și mai interesante pentru copilași și un accesoriu de mare efect pentru mame. Acestea se pot realiza în culorile dorite și sunt ajustabile ca lungime.

Colierele pentru alăptare de la Arome Urbane sunt realizate din lemn de ienupăr provenit din Ucraina, mai exact din Crimeea. În credința străveche, lemnul de ienupăr era considerat ca având puteri vindecătoare, dătător de protecție, putere, pace și iubire, fiind un simbol al longevității.

Dacă trebuie să vizitați un bebeluș, gândiți-vă și la mami – ea săraca a renunțat la toate bijuteriile care i-ar putea dăuna micuțului, merită un accesoriu minunat și colorat care să îi însenineze ziua și să îi facă și mai plăcute sesiunile de alăptat și purtat.

Mă bucur când descopăr lucruri atât de utile și frumoase și mai ales naturale. Ador bijuteriile hand made, iar acest colier a devenit preferatul meu și al fetiței!

Eveniment educativ – ”Burtici supărate”

18671045_1490872920963752_573200605195111721_n

De când a apărut mititica în peisaj mai greu mă mișc cu doi copii după mine în special la evenimente și întâlniri. Să îi las acasă nu se pune problema, doar când este vorba despre un loc în care chiar nu au ce căuta copiii. Mie îmi place să îi iau cu mine peste tot să învețe lucruri noi, să cunoască oameni noi și să își facă prieteni.

Vineri am decis în ultimul moment să mergem la evenimentul organizat de magazinul naturist de la noi din oraș, Bio Shop și să o întâlnim pe doamna doctor pediatru Terezia Sicoe. Cineva trebuia să țină copiii ocupați cu cărți interesante pentru ca mamele să se poată bucura în liniște (relativă) de eveniment. Evenimentul se anunța interesant chiar și pentru o mamă care a experimentat cu doi copii episoade de  febră, diaree și vărsături. Spre fericirea mea, mititica a dormit o parte din eveniment, așa că am putut să o ascult pe doamna doctor.

Când m-a prezentat Liliana – ea e Ioana și alăptează în tandem, deja aveam un nod în gât! Însă doamna doctor a zâmbit și m-a felicitat. Wow! Primul medic care nu dă cu pietre! Mă gândeam că a reacționat așa poate din bun simț sau pentru că nu sunt pacienta dumneaei, însă când s-a trezit domnișoara și și-a cerut dreptul la porția de lăptic și i-am pus pe amândoi la sân, am remarcat că felicitările erau sincere.

Am discutat despre gastroenterocolita acuta la copii – tratament medicamentos și alternative terapeutice naturale. Am aflat lucruri noi și foarte interesante și pe o parte dintre ele aș vrea să le împărtășesc și cu voi.

Atunci când copilul are scaune diareice, este greșit să încerci cu orice preț să oprești asta acum, astăzi!  Vindecarea vine din eliminarea virusului sau a bacteriei care a cauzat scaunele diareice.

Cheia în caz de deranjamente digestive de orice fel care au ca manifestări vărsăturile și diareea, este hidratarea. Și aici ajung la motivul suprem pentru care continui cu îndârjire să alăptez doi copii mari în opinia majorității – alăptatul ne-a ferit de perfuzii și internare de câteva ori! Varicela aia de anul trecut cu temperatură de 39,8 și refuzul total al alimentelor și lichidelor unde credeți că ducea? La perfuzii, clar! Virusul digestiv sau ce o fi fost de Paște la noi cu diaree, temperatură și refuzul alimentelor tot acolo ne-ar fi dus – la internare în spital. Zău că e mai bine acasă!

Doamna doctor sfătuiește mamele să își asculte instinctul, o mamă simte când copilul este în stare critică și trebuie dus la spital, simte când e înspre bine și ia deciziile corecte în marea majoritate din cazuri dacă face asta. E natural – l-a purtat în pântec și îl veghează neîncetat, ea îl cunoaște cel mai bine.

De ce se îmbolnăvesc copiii în week-end? V-ați întrebat vreodată? La ai mei e regulă: când se îmbolnăvesc, simptomele apar la începutul weekend-ului. Cum e mai rău! Exact când medicul de familie are liber și nu te înduri să îl deranjezi vineri noaptea la ora 22. Doamna doctor ne-a oferit o explicație surprinzătoare! În timpul săptămânii, suntem toți angrenați în diferite activități: copiii la creșă, grădiniță sau cu bunicii, noi la serviciu. La sfărșit de săptămână suntem acasă cu toții, așa că are cine să îi îngrijească. De aceea se manifestă simptomele de înbolnăvire – pentru că organismul se relaxează! (Fie vorba între noi, cred că de aici starea mea aparentă de sănătate și invincibilitate – nu mă relaxez niciodată).

Am mai discutat despre enurezis, constipație, momentul oportun pentru obișnuirea copilului cu mersul la oliță și multe alte probleme cu care mamele se pot confrunta. Chiar vă rog să dați curs invitațiilor viitoare la astfel de evenimente – nu vă costă nimic!

Doamna doctor m-a impresionat plăcut: tânără, deschisă, orientată spre nevoile pacientului PRO ALĂPTARE, și foarte bine pregătită. Dacă aveți nevoie de o consultație, o puteți găsi la Pediatric Center Alba Iulia sau la Spitalul Municipal Sebeș.

Cum (mai) alinăm pofta de dulce

656x440_salata-verde-cu-ceapa-si-castravete-367731 Odată ce puștiul din dotare a prins gustul produselor din comerț procesate, colorate și periculoase pentru sănătate, ai cam încurcat-o! Greu îl readuci pe calea cea bună sau îi tai elanul. Despre cum am ajuns aici n-are rost să vă povestesc, aveți idee…mai un musafir cu plasa plină, mai o bunică, un prieten mai mare…Și uite așa te trezești că dumnealui visează doar ambalaje colorate. Bun! Ce-i de făcut?

Iaurt natural+fructe+o linguriță de miere= te-ai scos, seamănă cu Danonino sau mai știu eu ce! Am ajuns sa pun iaurt astfel preparat în cutii de cumpărat că nu îl mai duceam cu preșul. Mă vedea când îl preparam și nu voia să mănânce.

Brânză dulce de casă+capșuni+banane+semințe= iar m-am scos! Seamană cu brânza aia dulce și colorată ce se vinde prin magazine. Au cerut a doua porție copiii, și până atunci refuzau brânza cu vehemență! Și am pus din belșug, vreo 5 feluri de semințe!

Cum determini copiii să mănânce salată? Greu dacă nu imposibil! Mica a gustat cât de cât, însă măcar eu m-am energizat maxim cu salata pregătită astfel: salată verde (sau mix de salată), morcov răzuit, usturoi zdrobit (eco, neapărat- că de la cel importat din China îmi e rău o săptămână), zeamă de lămâie sau lime, zahăr de cocos. Prima oară când mi-a pregătit o bună prietenă tehnician nutriționist salata în felul ăsta, am lins farfuria! Zahărul de cocos este foarte sănătos – conține minerale și vitamine valoroase. Am găsit în sfârșit la un preț foarte bun! Cum unde? La Bio Shop! Jumate de kilogram tocmai bun de pus în cafeaua bio și salată! Azi m-am întors încărcată cu sare de Himalaya, fulgi de drojdie inactivă, semințe de cânepă (dacă nu le-ați încercat, neapărat să o faceți pentru că sunt extrem de gustoase și sănătoase) și m-am revigorat cu o bere de ghimbir cu gust de mandarine! Mmmm…

Și uite așa o mamă de copil mofturos e nevoită să apeleze la felurite tertipuri pentru a introduce în alimentația copilului alimente valoroase. O să mă străduiesc când gătesc sau fac câte o combinație de succes, să postez. Tot zic: trebuie să scriu și pe blog, însă din lipsă de timp amân, apoi îmi pierd ideile.

Știți cum era o vorbă ardelenească? ”Bine o zâs cine o zâs când o zâs ce-o zâs!” Adică bine ziceau prietenele mele mame de doi copii că nu primul an e mai greu cu ei, ci al doilea! Noroc că să respiri e ceva natural, altfel aș uita să fac și lucrul ăsta!

 

 

 

Sugestii de cadouri pentru 1 iunie

Copiii învață prin joacă – asta știm cu toții, însă de multe ori ne întrebăm ce să le (mai) cumpărăm astfel încât să nu aruncăm banii pe fereastră ci să îi investim în jocuri educative, sau măcar în lucruri trainice care să nu zacă aruncate prin vre-un colț! 3  ani și 3 luni de experiență și doi copii…și toată casa plină cu haine și jucării! Mereu am căutat cea mai bună soluție și am preferat să dau banii pe lucruri utile, pe jucării cu care să se joace mult timp. Uneori am nimerit-o, alteori nu! Așa că ghidul pe care vi l-am pregătit, eu zic că vă va fi de un real folos! Mai bine mai puțin și mai de calitate decât o mie de chestii colorate și periculoase care sfârșesc abandonate în cel mai scurt timp.

Să încep cu ce îmi place mie mai mult: cărțile! Am fost și o să fiu mereu o mare devoratoare de cărți bune, așa că nu au scăpare copiii mei: au făcut cunoștință cu ele din momentul în care au putut să le țină în mână. Am început cu cărțile bune de molfăit și ros, cărțile textile, la băiță am avut cărți speciale, apoi cărți cu inserții foșnăitoare și chițăitoare, cărți cu sunete, cu pop-up – orice numai să îi atrag și să le placă! Mă declar învingătoare! Așa că prima opțiune când vine vorba de cărți pentru copii mici, sunt cărțile editurii Usborne. La vârste foarte mici, chiar dacă nu îți propui să îi înveți o altă limbă, le alegi pentru calitate, pentru materialele non-toxice folosite și mai ales pentru utilitate. Peste 2500 de titluri la editură – mult prea multe ca să mai continui cu argumentele. Convinge-ți-vă și achiziționați-le prin organiserii editurii la cele mai bune prețuri de aici

Cărți în limba română le-am citit din prima zi. Sunt foarte multe și vă las doar câteva, ca sugestie, care i-au plăcut băiatului în mod deosebit.

Cătă a fost fascinat mereu de pădure, animale și foarte atras de domeniul fantasticului, așa că am găsit cartea perfectă pentru el –  Povestea pădurii de la editura Creanga Fermecată! Cartea oferă învățăminte prețioase, nu este doar o simplă poveste – ca de altfel toate cărțile editurii pe care le-am cumpărat.

Apoi, foarte mult timp m-a pus să îi citesc Călătoria lui Prichindel pe Tărâmul Fermecat – o carte foarte interesanta, cu obiecte casnice ca personaje de poveste care prind viață, vorbesc, îl ajută pe Prichindel să își găsească prietenul- Cățelul de pluș. Carte are și pagini de colorat – cu atât mai bine! Copilul învață cu ajutorul ei despre iubire, nădejde, curiozitate, stăruință, bunătate, speranță și recunoștință.

Ce frumoase sunt corturile pentru lectură! Abia aștept să îmi reamenajez camera și să cumpăr unul de la Kathy` s Dream! Cititul va fi și mai plăcut astfel și atmosfera de vis!

Un cadou perfect pentru micuții sau mai marii pasionați de citit, este o pernuță specială, veselă și dotată cu un buzunar tocmai bun pentru a pune cartea preferată pe care o citim înainte de culcare. Vise colorate în care ne continuăm poveștile de noapte bună! Am găsit pernuțele perfecte la Daya mini kids!

După ce am învățat să numărăm, (testăm și memoria cu ocazia asta) l-am învățat pe Cătă să își pună semn de carte. La ce pagină am rămas ieri? Ai uitat? Păi hai să vedem unde am pus semnul de carte! Am găsit cele mai frumoase semne de carte pentru copii la Just Handmade by Adina Chingaru.

 

Colorăm de pe la vreo doi anișori, iar creioanele noastre stau cel mai bine într-un penar personalizat pe care îl iubim nespus! După ce terminăm activitățile, adunăm cu grijă ustensilele de scris în penarul nostru preferat. Îl puteți găsi la Mikatelier și personaliza cum vă place!

Avem acasă două cărți cu activități din fetru de care copiii mei nu se mai satura. Uneori mă întreb ce fac și mai ales de ce e liniște? Ori fac prostioare, ori se joacă cu cărțile din fetru. Oferta este foarte variată. Am ales cele mai educative și interesante activități ca să vi le prezint.

În primul rând, dacă aveți un bebeluș dornic de noi descoperiri, cumpărați-i un cub textil de la Happyatoys – sigur va aprecia materialele prietenoase, colorate și va învăța o mulțime de lucruri noi. Atâta inspirație și creativitate nu am văzut pe nici una dintre paginile pe care le-am răsfoit în cautare de activități. Deci presimt că urmează o a treia carte pentru prichindeii mei!

Vrei ca micuțul tău să învețe să închidă/deschidă capse, nasturi, să învețe să  lege șireturi, să învețe noțiuni despre timp, să numere? Sunt foarte multe activități care vă pot fi de folos și pe care vi le personalizează după dorință Proaspata Mamica.

Tot din fetru am remarcat un joc deosebit de interesant pe care noi îl avem la un nivel mai mic (plus varianta din lemn) și care a avut un succes răsunător la ambii copii – joc de pescuit din fetru de la Creații colorate. Chiar se distrează copiii mei pescuind peștișori din fetru cu ”pescuița”. Și pot învăța anotimpurile cu ajutorul copăcelului cu flori, frunze sau fulgi de zăpadă.

Dacă doriți pentru copii mai mititei, alegeți activitățile astfel încât să îi atraga și să fie potrivite vârstei – cum ar fi acestea de la Minunatii din fetru

Jucării! Aici e aici! Toți copiii sunt înnebuniți după jucării. Însă eu o să vă arăt ce am cumpărat, aș cumpăra sau ce am văzut să aibă succes printre copiii prietenilor sau cunoscuților mei. Oferta e foarte variată! Sper ca cele câteva idei prietenoase și educative pe care vi le voi da să vă fie de folos.

Puzzle-urile montessori au avut mare succes la copiii mei! Tocmai bune pentru mâinile lor micuțe, realizate din lemn, ecologice – aceste jucării sunt ideale pentru a dezvolta motricitatea, viziunea, imaginația. Am învățat și câteva litere chiar! Le puteți cumpăra și voi de pe www.premierbazar.ro 

Urmează să ne îmbogățim colecția cu jocuri de construit și uite de ce mi s-a lipit sufletul: construcții tip lego tocmai bune de asamblat de un băiețel curios și priceput! Wow! Le puteți cumpăra de la Jucăriile lui Sâmburel

 

Din câte am observat, jucăriile din lemn i-au atras cel mai mult pe copiii mei, așa că în ultima perioadă le-am tot cumparat. Tocmai am aflat despre prinți și prințese, așa că un castel de construit din lemn de la www.jucariialtfel.ro  ar fi ideal să se joace împreună!

Din proprie experinență vă îndemn să nu cumpărați lucruri multe și mărunte, au și ele farmecul lor, însă cel mai bine este să cumperi jucării de calitate, cu care copiii se joacă mult timp. Prefer jucăriile educative și nu îmi pare rău când văd că și-au atins scopul pentru care au fost create: învățare, dezvoltarea anumitor abilități. Spre exemplu – acestea de la www.jocistet.ro 

Un calendar educativ pentru copii poate fi cadoul ideal cu ajutorul căruia să învețe trecerea timpului, succesiunea anotimpurilor, starea vremii, etc. Noi l-am găsit la preț bun aici. Ahh! Aș cumpăra cel puțin jumătate din toate jucăriile de pe Timp de joaca

Din categoria jocurilor educative, fiți siguri că dacă achiziționați un busy board, copilul va petrece mult timp meșterind la placa minune! E must have! O puteți cumpăra de la Ant `s games. Și tot aici găsiți și o gentuță pentru fete, astfel încât micuța domnișoară să își transporte lucrurile utile la plimbare și să își asorteze păpușa cu ținuta.

Răsfață-ți fetița cu o rochiță din bumbac indian brodat, perfectă pentru vremea călduroasă și foarte prietenoasă cu pielea delicată. Sau fă-o să se simtă precum un personaj de poveste cumpărându-i o rochiță demnă de o mică prințesă! Gold Fashion România are exact ceea ce cauți!

Sau îi poți cumpăra o rochiță din catifea, tull, dantelă de la UCA Kids.

Marta`s Handmade îți poate crea tricoul perfect, personalizat pentru micuțul sau micuța ta! Pline de culoare și de voioșie, cu eroii lor preferați.

Lucrușoarele croșetate au un farmec aparte. Sunt atât de dulci și colorate cardiganele, pălărioarele, căciulițele sau jucăriile – unde mai pui și că te protejează în serile răcoroase și sunt din materiale prietenoase la M`Ara Crochet.

Ia uitați ce lucruri minunate au ieșit din croșeta Nyyyk Fashion! Perfecte pentru micuțele fashioniste!

 

 

Accesoriile sunt preferatele fetițelor și a mamelor, deopotrivă. Micuța mea e fericita posesoare a unui brâu înflorat de la Vintage Roses, cred că o să cer și eu unul, nu de altceva, dar ne place enorm să ne asortăm!

Papioane, bentițe, cordeluțe – fetițele le adora! Ely Boutique le crează pe toate gusturile, chiar și pentru cele mai mofturoase prințese!

Gentuțele de la Atelierul din vis m-au cucerit definitiv! Cu siguranță atunci când va mai crește gălușca mea va primi una în care să își ducă lucrușoarele la plimbare.

 

Semne de carte cu…floricele pentru fete, agrafe, broșe – le găsești la Julia Handmade!

Nu poți scoate copilul din cadă de la bălăceală? Dacă îi cumperi un prosop brodat cu personajul lui favorit sau un halat creat special pentru el de BeS, garantez succesul! M-am folosit mult de trucuri de genul ăsta în jurul vârstei de doi ani a copilului.

 

O sugestie de cadou care îți va folosi și ție – boluri, căni și tacâmuri decorate pe gustul micilor mofturoși! Ai șanse reale să nu refuze cina dacă forma de prezentare îl încântă! Le găsiți la Dacika Bijoux

O idee minunată de cadou, poate fi o fotocarte pe care să o păstrați cu drag și cu ajutorul căreia copilul va înțelege cât este de valoros pentru familie. Funcționează în special acolo unde se naște un frățior/surioară. Știu eu ce știu! Fotocarte găsiți pe www.minialbum.ro

shopmini

Dacă suntem la capitolul amintiri – un cufăr special creat pentru el/ea este perfect pentru a-și păstra lucrurile de valoare! Decorat și personalizat pe placul copilului de Atelierul Găbiței.

O amintire minunată și un cadou pe măsură pentru un copil, o pot reprezenta tablourile de la Passion for Handmade-by Madalina Rotarescu

Cele din urmă sugestii – dar cele mai valoroase și utile – lucrurile care îți ușurează și ție viața! Merită să investești într-un learning tower de la Turnul lui Vladut– acesta ”crește” odată cu copilul tău și îl ajută să ajungă să se spele pe mâini, să te ajute la treabă în bucătărie și să îți vadă toate mișcările.

De mare ajutor sunt sistemele de purtare – un cadou perfect pentru tine și pentru bebe care nu se dă dus din brațe. Alege-l pe cel potrivit vârstei și kilogramelor micuțului tău de la Inova baby.

La mulți ani tuturor copiilor, succes și inspirație părinților în a alege cele mai bune cadouri pentru puii lor!

Conferință educațională în Alba-Iulia

17796268_1046566962142847_9053578032905838115_n

 

Ca mamă, mă confrunt probabil cu cea mai des întâlnită problemă în ziua de astăzi, acum când se face mare tam-tam și se iscă discuții aprinse între taberele de părinți care îmbrățișează principiile educației fără pedepse și recompense și acelor din tabăra anti-parenting.

Citind argumentele tuturor, este imposibil să nu îți pui semne de întrebare dacă faci bine sau nu, dacă te îndrepți într-o direcție bună sau dacă ai greșit până acum. Timpul este în măsură să ne răspundă la marea întrebare, însă până atunci, îți poți da seama singur, studiind comportamentul și reacțiile propriilor copii.

Când am nevoie de ajutor, de explicații și ghidaj corect, citesc articolele Oanei Moraru – cu siguranță găsesc ajutor și ochii minții mi se deschid citind argumentele ei. Reiau un articol care pe mine m-a ajutat enorm să înțeleg anumite aspecte și să iau o decizie corectă în ceea ce privește educația copiilor mei:

”  Nu putem trăi fără limite, dar e foarte important cum au fost acestea stabilite și integrate. Avem nevoie de limite astfel încât să putem coexista și avem nevoie de limite pentru a ne simți în siguranță. Ne dezvoltăm armonios atunci când știm ce se așteaptă de la noi. Ne conformăm și acceptăm limita atunci când ea e echitabilă și corectă.

Mă confrunt des cu probleme aduse de clienți în cabinet legate de efectele pe care limitele prea lejere sau limitele prea dur stabilite în copilărie le au asupra vieții de adult. Mai mult decât atât, una dintre cele mai des întâlnite situații în experiența cu copiii în grădiniță și de-+ școală este cea în care copiii testează în permanență limitele și regulile, testează reacția părintelui sau a cadrului didactic.

Acum e momentul în care învață mai multe lucruri: care sunt așteptările adulților de la ei, care sunt limitele de siguranță, în ce măsură sunt luate în considerare nevoile lor, care sunt modalitățile prin care își pot satisface nevoile, dacă sunt auziți, dacă e în regulă ce simt, ce au voie să spună și cât pot insista.

Limitele stabilite în mod sănătos stau la baza dezvoltării armonioase a copilului, deoarece acestea îl învață pe copil autodisciplina, autocontrolul, toleranța la frustrare și amânarea recompensei. În același timp, prin opoziție, lipsa de limite, a responsabilității consecințelor propriului comportament îl privează pe copil de șansa de a învăța toate aceste lucruri esențiale pentru creșterea lui. Modul în care limitele sunt asimilate are efect direct asupra adaptării la realitate, la societate, precum și asupra performanței viitorului adult în foarte multe aspecte ale vieții.

Studiile din ultimii ani ne încurajează să adoptăm stilul de parenting pozitiv în educația copiilor. Foarte mulți însă, cred că acest stil presupune o anumită pasivitate, o libertate totală a copilului să exploreze și să facă orice fără a exista consecințe. Acest mod de a proceda ar însemna o lipsă a punerii limitelor și cum am explicat anterior, cu consecințe serioase în experiența de viață a adultului. În schimb, parte din adoptarea parentingului pozitiv presupune stabilirea limitelor ferme, cu căldură, respect și cu empatie. Fără empatie, copilul nu va învăța că toate emoțiile sunt adecvate și acceptate.

Nu va învăța cum să exprime sănătos emoțiile și de aici apar comportamentele agresive, copilul exprimând un disconfort prin agresivitate deoarece nu a învățat să își recunoască propria stare și nu știe cum să exprime în mod sănătos, direct ce simte și ce are nevoie.

Detaliez mai jos o situație concretă pentru exemplificarea stabilirii de limite sănătoase și cu empatie. Fiecare etapă e la fel de importantă și esențială în acest demers.


Copilul se joacă cu piese de Lego în sufragerie în timp ce noi citim o carte. Observăm că devine agitat și nervos deoarece nu îi iese jocul și începe să arunce cu jucării. Setarea limitelor sănătoase începe exact în acest moment. Cum facem asta?

  • Ne conectăm cu copilul și oferim empatie prin a descrie ceea ce vedem și auzim: „Se pare că te enervează ceva la jocul de lego.“
  •  Setăm limita: „Noi nu aruncăm cu jucăriile atunci când suntem nervoși.“
  •  Oferim și o altă opțiune: „Poți folosi cuvintele pentru a cere ajutor.“

Dacă până în acel moment am mai lucrat cu copilul pe toleranța la frustrare (esențială în dezvoltarea adaptării la realitatea socială) și el știe deja să exprime în cuvinte ce simte, ar putea spune: „Da! Mă enervează că nu reușesc! Te rog, mă ajuți să desfac aceste piese de Lego?“

Astfel evităm o criză, ne conectăm la ce simte copilul, iar el se simte acceptat de noi. Îl învățăm să exprime în cuvinte ce simte și îi oferim alternative de a rezolva o situație acceptându-i totodată și emoția.

Dacă, în schimb, copilul nu este obișnuit cu o astfel de reacție și continuă să arunce jucării și după intervenția noastră, repetăm limita și stabilim o altă limită fermă:

  • Descriem ceea ce vedem și auzim, empatizând: „Observ că încă ești furios și arunci în continuare cu jucăriile.“
  • Repetăm limita: „Tu știi că noi nu aruncăm cu jucării atunci când suntem furioși.“
  • Setăm o altă limită, calm și ferm: „Se pare că jucăriile vor trebui să fie puse deoparte pentru moment.“

În acest moment copilul poate deveni chiar mai supărat, poate insista pentru a ne răzgândi sau poate începe să plângă. Aici începe cu adevărat folosirea empatiei! Empatia nu înseamnă că suntem de acord cu ceea ce face copilul, ci înseamnă că ne punem în locul copilului și încercăm să înțelegem ceea ce simte el acum.

Probabil credeți că faptul că am pus jucăriile deoparte nu este mare lucru, dar pentru copil este sfârșitul lumii acum! Unul din lucrurile importante de avut în vedere este faptul că și copilul are dreptul să fie supărat, nervos și furios. Nu trebuie să oprim și să pedepsim răspunsul emoțional!

Așteptându-ne ca cei mici să fie fericiți atunci când stabilim o limită este nerealist. În schimb, ei au nevoie de ajutor în a gestiona aceste emoții puternice și în a-i ajuta să le reducă din intensitate. În cazul în care copilul răspunde lovind sau cu cuvinte lipsite de respect este necesar să fie stabilită o altă limită.

  • Ne conectăm cu copilul și empatizăm: „Știu, nu-ți place faptul că piesele lego sunt puse deoparte.“
  • Setăm o limită: „Poți să fii furios. Nu e în regulă să îi lovim sau să îi jignim pe ceilalți.“
  • Concentrarea pe conexiune și oferirea de alternativă: „Îți ofer o îmbrățișare. Vrei să stai aici cu mine pentru câteva minute înainte de a găsi altceva de făcut?“

Dacă simțiți că furia copilului este de multe ori prea mare, că aceasta îl afectează la grădiniță/școală sau că îi afectează relațiile de prietenie, ar putea fi un moment oportun să căutați ajutor de la un profesionist, care vă poate oferi suport în demersul de a-l învăța pe copil toleranța la frustrare și câteva abilități de adaptare.

Odată ce o nouă limită a fost stabilită, copilul poate să aibă un comportament aparent de conformare. Acest lucru poate fi confuzant pentru mulți părinți. Și chiar dacă în acest moment am putea avea tendința de a-i da înapoi jucăria pentru a recompensa conformitatea copilului, indicat este să nu o facem. Stabilirea și asimilarea adecvată a limitei nu s-a terminat. Pentru ca limita să fie asimilată sănătos e nevoie să fim în continuare prezenți alături de copil, dar în același timp să fim consecvenți cu limita pe care tocmai am stabilit-o cu greu.

Dacă decidem așadar să rămânem fermi cu limita, folosim în continuare empatia ca răspuns:

  • Conectare cu copilul și empatie: „Observ că te-ai oprit din plâns și din țipat. Ți-ai dori cu adevărat să-ți dau piesele de lego înapoi. Nu ne mai jucăm cu Lego acum, însă te poți juca cu ele din nou mai târziu.“
  • Etapa finală a stabilirii limitei este continuarea discuției după ce copilul este calm: „Acum cred că ți-ai fi dorit să nu fi aruncat cu piesele de Lego atunci când erai furios. Ce zici să ne gândim împreună la un alt mod de a spune data viitoare că ai nevoie de ajutor?“ Pornim de aici o discuție în care îl ajutăm pe copil să găsească modalități diferite și sănătoase de a face față emoțiilor puternice și de a cere ajutor la o problemă. Finalizăm cum am început, prin conexiune cu copilul: „Mi se pare un plan bun. Ai acum deja câteva idei pentru a le încerca data viitoare.“

În concluzie, setarea limitelor nu este un lucru simplu. Iar pentru a face acest lucru cu succes, e important să ținem cont de următoarele aspecte:

  1. Nu vă temeți de reacția lor.Este foarte bine și sănătos pentru copii să își arate emoțiile – chiar și pe acelea de furie, tristețe sau frustrare. De multe ori, în încercarea de a seta limitele, părinții alimentează o luptă pentru putere, răspunzând înapoi cu furie, pedeapsă și time-out. Țineți minte că noi suntem adulții, cei care setează limita și e important să ne păstrăm calmul în momentul respectiv în loc să răspundem cu furie.
  2. Elementul cheie al stabilirii limitelor se bazează pe sintagma „scurt și la obiect”:o întreagă predică, răspunsuri lungi sau încercarea de a raționaliza cu un copil în timpul unei lupte pentru putere este o bătălie pierdută. Nu e nevoie și nici nu e indicat să răspundeți la fiecare acuzație sau plângere a copilului în timpul unui argument adus de adult. Păstrați răspunsurile scurte și concentrați-vă pe a fi calmi, fermi, empatici și respectuoși.
  3. Menținerea calmului și a fermității este esențială în stabilirea limitelor sănătoase.Scopul adultului nu este de a-l face pe copil să nu intre într-o luptă de putere. Scopul adultului este de a se menține pe el în afara luptei de putere, de a nu intra în lupta de putere cu copilul. Cei care setează limita suntem noi, adulții. Creierul nostru este complet format și capabil să mențină auto-controlul, dar al copiilor este încă în formare. Aceasta este o provocare pentru mulți părinți. Dacă în schimb acest lucru este o luptă pentru noi, ar fi important ca noi să căutăm ajutor și sprijin pentru a învăța strategii de menținere a calmului, de a reacționa sănătos, de a învăța modalități de a ne conecta la nevoia copilului într-un mod empatic și de a oferi acel respect pe care vrem să îi învățăm pe copii să îl dobândească.

Limitele sănătoase, așteptările noastre de la ei, sunt un dar oferit copiilor. Ele reprezintă conturul propriei lor hărți, o hartă a vieții, pe care o creionează cu ajutorul nostru în copilărie și după care se vor ghida apoi întreaga viață umplând harta cu experiențe în care vor fi pregățiți să gestioneze provocările. Tonul vocii, căldura, apropierea fizică, privirea ochi-în-ochi, empatia, fermitatea și consecvența, sunt cele care dau tonul în scrierea conturului acestei hărții. Răbarea, calmul și folosirea cuvântului NU cu blândețe, vor pune bazele dezvoltării sănătoase în limitele stabilite corect și asimilate în copilărie. ”

Aș vrea ca acest articol să ajungă în fața cât mai multor părinți și aș vrea să știe, cei reticenți, că abordarea aceasta nu este ”o toană” de moment, o modă. Puneți în practică, cunoaște-ți-vă pe voi întâi, analizați-vă reacțiile – oferiți un model de comportament copiilor voștrii, astfel încât să creșteți adulți echilibrați, stăpâni pe propriile vieți și fără sechele din copilărie.

Mai este puțin până pe data de 13 mai, când Oana Moraru vine în Alba Iulia. Sunt foarte nerăbdătoare să o cunosc și să aflu cât mai multe secrete care îmi vor fi de real ajutor în educația copiilor. Toate detaliile despre locație și costuri, le găsiți aici.

 

 

Ce facem atunci când copilul mușcă?

652x450_105107-copilul-loveste-musca-sau-se-trage-de-par-6-ponturi-sa-faci-fata-problemelor

 

În linii mari, cam toți părinții se confruntă cu aceleași tipuri de probleme la un moment dat, dar atunci când acestea nu mai pot fi controlate, intervenția unui specialist în educația copiilor sau a unui psiholog, neurolog este absolut necesară. De dragul sănătății psihice viitoare nu trebuie să ne păstrăm mândria, să ne culcăm pe o ureche și să zicem ”lasă că merge și așa”.

Una dintre problemele des întâlnite și greu de controlat este agresivitatea copiilor mici, exprimată cel mai adesea prin mușcături. Situațiile de genul acesta se lasă cu lacrimi din partea celui care a suferit mușcătura și cu ploaie de acuze între părinți, cu insistențe și presiuni asupra micului agresor. De cele mai multe ori, este doar o etapă care cu mult tact și abordarea potrivită, poate fi depășită cu succes.

Deoarece am întâlnit printre cunoscuți sau în online multe situații similare și uneori se întâmpla așa ceva în propria casă, am pus mâna pe carte să mă documentez puțin. (* A se citi cartea ”doctor Google”, că timpul meu de lectură a devenit din ce în ce mai limitat).

A picat la fix articolul Oanei Moraru, specialist în educația copiilor, cu o experiență de 20 de ani în domeniu. Oana Moraru atrage atenția asupra greșelii pe care o fac părinții și educatorii insistând cu expresii de genul ”nu mai mușca”, ”nu e bine să muști”, ”promite că n-o să mai muști”, ”cere-ți iertare că ai mușcat” etc.

Redau aici o parte din articolul Oanei, din sfatuile căreia m-am inspirat mereu cu șanse maxime de reușită! Sper să vă fie de folos!

”Repetiția cuvântului îl face literalmente pe cel mic să intre în pielea unui mușcător dedicat vocației sale de moment. Tensiunea negativă creată în jurul evenimentului și insistențele adultului în jurul lui ”nu” vor intensifica, pe termen lung, comportamentul. De aceea mulți copii ”perseverează” în a-și vâna ”victimele”, chiar și după ce li s-a semnalat limpede că nu este bine primit gestul.

Rușinarea și pedeapsa nu dau nici atât roade. Ele seamănă frică și îngrijorare, adică devin sursă suplimentară de anxietate, ceea ce, în cele din urmă, hrănește și mai consistent impulsul de a mușca. Așadar, nu vă pedepsiți copilul dacă mușcă, nu îi spuneți că este rău, că trebuie să stea pentru o vreme izolat.

Mai mult, dacă sunteți părinții agresorului sau al agresatului, nu intrați în război unul cu celălalt, nu vă aduceți reproșuri inutile. Chiar dacă nu o veți face în fața copiilor, ei vor ști că și voi, adulții, sunteți deja într-un război. Vor prelua energia fricilor, dezamăgirilor sau a rușinilor voastre și o vor transforma tot în mușcături.

De ce mușcă preșcolarul mic?

Ca să integreze în propriul sistem o provocare sau ca să își împlinească o nevoie. Mușcatul este o formă de a exprima un sentiment intens – ca frustrarea, de pildă, un mod de a comunica nevoia de spațiu personal sau un mod de a satisface nevoia de stimulare orală. O limpede înțelegere a cauzei din spatele impulsului fiecărui copil ajută enorm la calmarea comportamentului.

Iată câteva cauze concrete ale mușcatului:

– Lipsa limbajului pentru exprimarea unor emoții imediate și impetuoase: furie, bucurie, frustrare; Cu alte cuvinte, în cazul unor copii, mușcatul poate să fie limbajul pentru: ”Mă bucur enorm de prezența ta și vreau tare mult să mă joc cu tine!”, ”Dă-te la o parte, am nevoie acum și aici să fiu singur, fără atâți ochi și stimuli în jurul meu!” etc.

– Suprasolicitarea prin stimuli prea puternici de lumină, sunet sau activitate – pretenții, cerințe, reguli, cicăleli, stiluri prea directive, medii prea colorate, prea zgomotoase, prea agitate, persoane în jur cu nivel ridicat de anxietate, voce prea înaltă etc.

– Nevoia de a experimenta efectul asupra celuilalt și de a explora consecințe. Sunt copii care experimentează, prin mușcat, relația cauză-efect în societate;

– Nevoia de joc liber și dinamic; cu alte cuvinte, copilul se plânge că nu are suficient timp de joacă la alegerea lui;

– Lipsa de odihnă suficientă;

– Ieșitul dinților;

– Nevoia de stimulare orală – când copiii încă explorează lumea ducând multe lucruri la gură;

Cum scăpăm de meteahna mușcatului?

Cuvântul-cheie pentru adulți este anticiparea. Privim copiii jucându-se și aflăm exact:

– Ce s-a întâmplat exact înainte de incident?

– Cu ce se juca fiecare dintre copii?

– Este mușcat același copil sau și alții?

– Unde se afla fiecare?

– Cine supraveghea copiii la acel moment?

Dacă învățăm să anticipăm conflictul, iată ce funcționează chiar înainte de acesta, în momentul conflictului, după și, mai ales, în afara lui, în restul timpului.

  1. Distragerea atenției (cu o carte, cu privitul pe fereastră, cu orice tertip care poate reduce tensiunea momentului) Dacă totuși evenimentul s-a produs, atenție mare trebuie să primească ”victima” și, foarte puțină, agresorul. Acesta din urmă va învăța că mușcatul îi aduce atenție. Pentru copii este foarte puțin relevant dacă primesc atenție negativă sau pozitivă. Orice atenție este bună și poate întări comportamente nedorite, cu cele mai bune intenții din partea adultului.
  2. Dacă este vorba de o frustrare – ca în cazul copiilor care nu suportă proximitatea celuilalt – adultul va trebui să intuiască nemulțumirea și să o pună el în cuvinte: ”Ana, dă-te la o parte! Ești prea aproape de mine, mă deranjează atingerea rochiei tale”. Da, există copii hipersensibili la apropierea de celălalt, au nevoie de spațiu propriu.
  3. Dacă este vorba de o nevoie orală, mestecatul sau rosul unui biscuit calmează reflexul de la baza agresiunii.
  4. Multe jocuri în timpul zilei despre cum suntem generoși și ne place să împărțim lucruri. Sunt jocuri care programează un limbaj și o atitudine pozitivă, încurajate de aprecieri exprese.
  5. Cărți și povești despre copii care mușcă sau sunt mușcați. Este vorba de povești terapeutice, de multe ori, foarte eficiente, dacă sunt așezate și în scenă, cu marionete. Sau dacă sunt lăsați ei să le continue sau să ”le citească”. La noi încă nu au fost traduse, dar sigur, le putem imagina și noi. Textul va trebui să conțină multe afirmații pozitive despre ”la ce sunt buni dinții” și nu din cele care marchează negativ interdicții, pentru că, nu-i așa, subconștientul copilului nostru nu știe de ”nu”?
  6. Dacă totuși incidentul s-a produs, prima reacție potrivită a adultului este să se păstreze foarte calm. Teama, dezamăgirea, furia sau alerta adultului sunt normale, numai că nu trebuie exprimate. Peste o situație intensă, turnarea emoțiilor adultului este ca gazul pe foc. Număratul până la 10 și respirațiile adânci ajută înainte de a scoate primele cuvinte. Acestea trebuie să fie ferme, pe un ton sigur, dar nu alertat: ”Fără mușcat! Doare! Prietenul tău este rănit! Plânge că îl doare!” Păstrați propozițiile scurte și clare în comunicare, așezați-vă paralel cu agresorul, nu față în față, în stil confruntativ. După cele câteva propoziții scurte, toată atenția trebuie mutată către cel agresat – cu multe cuvinte de compasiune, grijă și înțelegere. Agresorul trebuie oarecum ”uitat”. Dacă ambii sunt deja copii care pot vorbi binișor, de regulă, ”victima” trebuie încurajată să spună ce nu îi place, ce nu îi convine, ce nu mai vrea să i se întâmple. Educatoarea poate chiar vorbi în numele ei, dacă aceasta are dificultăți încă de exprimare. Abia la final, ”atacatorul” își primește și el propozițiile-ajutătoare: ”Cum spunem când cerem jucăria? Cum spunem când vrem să ne jucăm? Etc.

Imediat ce s-au stins primele flăcări, este foarte important să redirecționăm pe cei doi către alte centre de interes, să îi ajutăm să depășească momentul, să își consume constructiv tensiunea. Cei doi nu trebuie nici forțați să se joace împreună dacă nu își doresc, nici sfătuiți să se evite pentru o vreme.

  1. Dacă este vorba de frustrare, de sentimente intense imposibil de exprimat, e foarte important ca adulții de lângă copii să ”prindă” momentul aprinderii unui sentiment din zbor și să îl pună ei înșiși în cuvinte: ”Văd că ești tare supărat! Hai să ne prostim împreună! Hai să facem ca o maimuță supărată! Hai să facem ca un elefant trist!” – funcționează tare bine punerea copilului în pielea altui personaj și găsirea unor modalități imaginare de expresie, care să nu se răsfrângă asupra colegului.
  2. Uneori, copiii devin violenți pentru că sunt suprastimulați. Sunt copiii sensibili la zgomote, la aglomerație, la televizorul care merge în surdină, în casă, la trepidația lumii, așa cum se vedea ea pe geamul mașinii în drum spre grădiniță. Este nevoie de un părinte sau educator fin observator al reacțiilor subtile la stres și de diminuarea acestor inputuri în cazul lor.
  3. Uneori, înainte de producerea altercației, dacă educatoarea prinde din zbor amenințarea, o simplă îmbrățișare a potențialului agresor ajută enorm. Copiii au nevoie de atingere. Sunt copii, care, în viteza familiilor ocupate de astăzi, nu sunt suficient masați, îmbrățișați, atinși, stimulați fizic în joc.
  4. Existența unui colț al liniștii în clasă, cu pernuțe, cu un paravan din pânză – ajută pe cei care au nevoie de spațiu și timp personal, doar cu ei înșiși.

În jurul vârstei de 3 ani – 3 ani jumate, mușcatul ar trebui să dispară. Dacă sunt copii care nu au depășit acest tip de ”limbaj” sau ”semnal de alarmă”, e bine să ne adresăm specialiștilor.

Ce nu va funcționa niciodată este, repet, rușinarea sau pedeapsa. Acestea din urmă cresc, prin frică și îngrijorare, nivelul general de anxietate care, desigur, foarte adesea, se va stinge tot într-o agresiune.

Fiți puternici, nu vă necăjiți, faza trece, cu puțină durere, cu puțin travaliu. Nu diminuez pericolul, mușcăturile pot fi grave. E nevoie de timp, de tact, de încredere. Și de discernământ. Sunt și cazuri extreme, când agresorul are nevoie de un specialist. Aceștia sunt copiii cu întârzieri de limbaj, dificultăți de integrare, probleme severe de atenție. Se vede relativ ușor, cu ochiul liber, când e vorba de o etapă sau de o nevoie mai adâncă.”

 

Citește, aplică, perseverează! La noi au funcționat sfaturile! E adevărat că nici problemele nu au fost foarte mari: o mai găseam pe biata micuță cu urme de colți în deget, deși dumnealui nu recunoștea că ar avea vreo implicare! S-a întâmplat chiar sub ochii mei: o pupa pe burtică și ea râdea încântată, când dintr-o data a început să urle de durere! I-a fost atât de  și dragă încât a mușcat la propriu din ea…

Nu mai este mult și pe 13 mai, Oana Moraru vine în Alba-Iulia! Abia aștept să o cunosc personal! Deja am pregătit agenda cu o mulțime de întrebări la care aștept răspuns!

Mă bucur tare mult că în sfârșit se organizează evenimente de calitate în micul nostru orășel. Toate detaliile despre evenimentul susținut de Oana Moraru în Alba Iulia le găsiți aici.

Tagliatele cu avocado

IMG_20170321_202525.jpg

 

 

Na, că i-am păcălit! Dacă tot le plac pastele atât de tare m-am pus pe invenții și merita să împărtășesc cu voi reușita! Au mâncat tot!

Ingrediente:

Tagliatele cu leurdă

Un avocado bine copt

Două linguri de brânză ricotta

Amestec de semințe (dovleac, in, susan)

Sare de Himalaya neagră

Simplu și sănătos! Am fiert pastele după instrucțiunile de pe pachet apoi le-am amestecat,după ce le-am strecurat – cu o pastă făcută din avocado pasat, brânză ricotta, amestec de semințe și puțină sare!

Poftă bună!

 

Cum m-am apucat de citit!

Ioana Mosneag

M-am născut într-un sat de munte, într-o familie de învățători, iar printre primele amintiri regăsesc biblioteca gigant înțesată de cărți. Mică fiind, uneori intram pe furiș acolo și răsfoiam cu nesaț tot ce găseam, mirosind  paginile prețioase și căzând în visare cu orele alături de personaje de basm.

Îmi amintesc cu atâta nostalgie după-mesele leneșe și soarele care se juca pe paginile mele strecurat printre frunzele nucului bătrân, pe crengile căruia îmi făcusem locul meu secret… Acolo citeam, visam, scriam: acolo s-a născut dragostea pentru lectură!

Pașii mi i-am îndreptat spre un liceu cu filieră vocațională unde am avut șansa să îmi dezvolt dragostea față de citit datorită unui profesor extraordinar! Nu există prea mult –  dacă aș putea întoarce timpul, aș citi și mai mult! Mi s-a întâmplat să recitesc de trei ori în decurs de un an același roman. E minunat să lași mintea să zburde în locuri în care fizic poate nu vei ajunge niciodată! Asta îți poate aduce o carte bună!

Ca orice dragoste, trebuia întreținută –  mi-am ales locul de muncă astfel încât să fiu înconjurată de cărți pe care le citeam cu plăcere ori de câte ori îmi permitea programul.

Acum, sunt o mamă fericită citind cărți despre îngrijirea  și educația copiilor și chiar dacă timpul meu dedicat  lecturii e limitat, îmi cumpăr cărți noi și cărți de beletristică. Unele le citesc, altele le păstrez pentru atunci când voi fi o bătrânică simpatică înconjurată de nepoții cărora o să le citesc cu drag, așa cum le citesc acum copiilor mei!

Citește! Nicicând nu ești

Prea mare pentru povești.

Citește, și vei vedea –

Așa-ți crește valoarea!

 

Articol ce răspunde provocării Libris, cu ocazia ediției a XIV a Târgului Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov.

De ce (nu) suntem noi mamele cochete?

Intru sau nu direct în gura lupului cu articolul ăsta, văd eu! Hai să povestim puțin de cochetăria mamelor și femeilor, dacă tot e mâine 8 martie.

Am citit articole pro aranjatului, machiatului și îmbrăcatului îngrijit în ultima perioadă, câte mame – atâtea păreri, așa că haideți să o auziți pe a mea, așa mai detaliat.

Să luăm ca exemplu ultimele zile, o să ziceți că e o situație particulară, însă mâine dacă vă întâlniți cu mine prin oraș fix de 8 martie să nu strâmbați din nas: o să încerc să îmi maschez cearcănele adânci cu un fond de ten minune primit cadou și să îmi pun ceva culoare pe buze în cazul în care mai găsesc un ruj cu termen de valabilitate nedepășit. Aveam zeci de produse cosmetice. Am vândut mult pe bază de catalog cosmetice și îmi plăcea. Acum Usborne scrie pe fiecare bănuț. Fiecare trebuie să aibă păsăricile ei, sau stoluri – că tot vine primăvara! Da. Am ales să investesc toți banii câștigați în urma diverselor colaborări în cărți pentru copiii mei. A fost și ziua mea și chiar am primit bani pe post de cadou de la apropiați. Puteam să îmi cumpăr o plasă de cosmeticale, să merg la salon sau să îmi cumpăr haine. Dar n-am făcut-o! Vine primăvara și poate, poate mă hotărăsc să mai fac ceva progrese și la capitolul ăsta. Nu că ar fi necesar: arăt bine cu aproape orice haină – grație siluetei adolescentine cu care m-am ales în urma alăptării în tandem. Și nu doar alăptarea e responsabilă. Hai mami, du-te mami! Bag în două guri și la mine uit să mai bag. Sau pe cand m-aș pune să mănânc și eu îl apucă pe careva somnul, mersul la baie sau te miri ce. Iau două guri, mă învârt cu treabă, timp în care creierul primește semnalul că îi ajunge…Mai dau iama și la dulciuri pentru a obține doza aia de energie instant și pa mâncare!

Manichiura impecabilă nu știu cum arată decât dacă văd pe Facebook celebrele postări cu ”unghiuțe”. Risc să rănesc pielea sensibilă a puilor în joacă sau când îi scot din băiță. Ojă? Cât credeți că ar rezista din moment ce speli zilnic vase de câteva ori plus curățenie și gătit? Ojă permanentă, unghii cu gel? Păi am eu timp de stat prin saloane? Mi-am făcut ”timp” de ziua mea să merg la coafor. Am ales o vecină tare simpatică, mamă și ea care știam că nu zice nimic dacă merg cu mica la pachet. A fost atracția salonului și a dormit în brațele cosmeticienei până la urmă. Dar nu am nervi să fac asta mereu! Am fost și cu amândoi la campionatul de tuns-viteză! Fata era mai mică, ”stătea” în cărucior, vorba vine, iar băiatul urla să nu îmi pună capa roșie ca protecție pe umeri că seamăn cu Scufița Roșie și mă mănâncă lupul!

M-aș îmbrăca mereu în rochițe elegante și cu tocuri cui, dar cine ar putea alerga după doi iepuri îmbrăcată și încălțată așa? Poți fi elegantă și fără tocuri cui. Așa e! Oare treningul și adidașii se pun?

Machiajul te salvează: te face din babă prințesă! Dar ce te faci când ai o mică băloasă care te pupicește toată ziua și mănâncă din el? Mai bine te lipsești!

Nu vreau să țin teoria chibritului nici să vă spun ce să faceți. Fiecare cum simte și cum consideră. Trag speranțe că voi avea timp după ce mai cresc ăștia mici, iar dacă nu voi avea asta este! M-am îmbrăcat, aranjat, machiat vreo 15 ani înainte să am copiii.

Parcă văd că mâine chiar dacă ies din casă nu o să am energia necesară să mă aranjez. Azi am șters din două în două minute nasuri și am dat tratamente. Azi noapte am fost ”de gardă” și sigur mai vine una la fel! Abia acum înțeleg ce înseamnă să dormi iepurește! Când aud ceva în plus față de respirații stereo, gata e somnul meu!

Era să uit! De ce nu cer ajutor, de ce nu-i duc la camin? Uite de aia! Că sunt eu mai șmecheră! E bine? Te pomenești că n-or avea timp de o viață întreagă cu program făcut de alții! De ce îi mai alăptez? Tot de șmecheră! Dacă la erupția dentară îi poți spune ”șmecherie”. Așa că nu mai despicați firul în patru și dați sfaturi necerute. Fiecare face cum poate și cum știe.

În cazul în care nu am ghinionul să mă întâlnesc cu cineva cunoscut în timp ce duc după masa gunoiul îmbrăcată în pijama, chiar ai putea crede uitându-te la pozele de pe facebook și la rânjetul de complezență că am o viață perfectă! Am! Perfect de imperfectă!

pageVă doresc primăvară cu soare, dragi mame și să știți că nu neapărat pe voi vă vizează eventualele ironii din articol. Eu mamele nu le mai judec demult. A a trebuit să trec prin multe ca să nu mai arăt cu degetul, exceptând cazurile știrilor de la ora 5.

8 martie fericit dragi femei și dragi mămici!

 

Eveniment important în curând în Alba Iulia!

16729023_1012621112204099_9071352250677341501_n

După cum vă spuneam, citesc zilnic articole de parenting scrise de specialiști în educația copiilor, românești sau traduse, străduindu-mă să iau cele mai bune decizii cu privire la educația copiilor mei. Am fost des criticată că îmi cresc copii din cărți sau de pe internet – nici gând! Nu e nimic greșit să te informezi mereu. Asta nu înseamnă că respect întru totul recomandările unora sau altora, ci le analizez și le aplic personalizat în funcție de vârsta și caracterul copiilor mei și bineînțeles a posibilităților. Mai adăugăm puțin instinct matern și gata: am creeat rețeta perfectă pentru familia noastră! Rețetă care mereu are nevoie de update și îmbunătățiri în funcție de ce provocări noi apar.

Cel mai în serios iau persoanele cu experiență îndelungată, persoane care au fost mereu în preajma copiilor cunoscând și educând generații întregi. Este și cazul Oanei Moraru: învățătoare și profesor de Limba română și engleză cu o experiență de 20 de ani în învățământul privat. Consultant educațional și unul dintre pionerii învățământului privat românesc, Oana Moraru este fondatoarea școlii Helikon în Călărași, unde împreună cu o echipă de cadre didactice dedicate, cu multă experiență, oferă o educație la cele mai înalte standarde din domeniu.

Principiile educaționale pe care le promovează Oana Moraru se bazează pe dezvoltarea creativității, gândirii critice și a echilibrului emoțional, adaptându-se nevoilor fiecărui copil. Astfel, procesul educațional este acceptat cu plăcere și deschidere, eliminându-se neajunsurile educației tradiționale.

Într-unul dintre articolele scrise, Oana Moraru povestește despre primele experiențe ca profesor și despre modul în care i-a determinat pe copii să iubească învățarea, eliminând metodele tradiționale, dar respectând în același timp curricula națională. Copiii au nevoie de apropiere, conectare, de încredere și pasiune. Un profesor bun te face să iubești o materie chiar dacă până atunci învățai pentru că ”trebuie”. Citind articolul, mi-am amintit cu drag de o fostă profesoară din liceu la orele căreia participam cu drag chiar dacă uram Istoria neavând memoria cifrelor. Nici nu simțeam cum trece ora, sorbindu-i fiecare cuvințel! Asta înseamnă un profesor dedicat în totalitate muncii pe care o face!

Am citit pe nerăsuflate articolele scrise de ea și număr zilele până la conferința educațională ce va fi susținută în Alba Iulia pe data de 13 mai, unde am în sfârșit ocazia să o cunosc personal.

În cadrul conferinței educaționale ”Școala de ieri, copilul de azi și lumea de mâine”, își propune să parcurgă împreună cu părinții și educatorii prezenți, informații de ultimă oră despre cele mai importante praguri de dezvoltare, de la 0 la 18 ani, și să decopere , prin povești și relatări concrete, idei și soluții – aplicabile acasă și în clasă – care determină 3 niveluri ale succesului: școlar, în viață și în echilibrul interior – minte-suflet.

În cadrul seminarului, vom afla de la Oana Moraru răspunsul la întrebări care cu siguranță pe toți părinții preocupați de binele și educația copilului îi frământă:

  • Care sunt pietrele de hotar pentru creșterea intelectuală și socială a copiilor în intervalul 0-6 ani și ce se poate face acasă, ca părinte pentru asta;
  • Care sunt strategiile de bază pentru succesul școlarului mic: 6-12 ani și cum poate suplini familia ce nu face învățătorul;
  • Cum se descoperă vocația și cum apar motivațiile interioare după vârsta de 12 ani;
  • Cum împăcăm școala tradițională cu nevoile viitorului, fără să așezăm copiii în conflict sau în defensivă.

Mă bucur că au loc și în orașul nostru evenimente de acest gen în ultima perioadă, fapt care îmi comfirmă încă odată interesul și grija părinților de a crește copii educați și responsabili!